Situată la mai puțin de 700 km distanță față de 13 capitale europene, Timișoara a avut de-a lungul timpului o conectare continuă la valorile culturii europene.
Încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, pe când comite de Timiș era florentinul Filippo Scolari, erau celebre banchetele pe care le dădea la castel, unde muzicanții erau nelipsiți. Obiceiurile occidentale au încetat după cucerirea cetății de otomani.
Începând cu secolul al XVIII-lea, viața muzicală a renăscut, după ce austriecii s-au instalat în cetatea Timișoarei. Primii muzicieni au fost menționați încă din 1717, iar în 1731 exista deja, în oraș, o orchestră alcătuită din instrumentiști austrieci și cehi. În 1736 s-a cântat primul oratoriu la biserica iezuită din Timișoara, din 1752, Domul romano-catolic din Piața Unirii avea orchestra și corul său, iar patru ani mai târziu a fost adusă de la Viena prima orgă a orașului.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, trupe europene susțineau la Timișoara spectacole de operă sau de operetă, unele la doar câțiva ani de la premierele lor absolute, precum ”Flautul fermecat”, ”Fidelio” sau operele lui Verdi.
Construcția clădirii Palatului Culturii a început în 1871, după planurile arhitecților vienezi Helmer și Fellner, constructori a numeroase săli de teatru din Europa (Budapesta, Viena, Odessa), fiind terminată în 1875. Două incendii de proporții au devastat clădirea. Primul a avut loc în 1880 și reconstrucția a durat până în 1882, păstrându-se integral forma originală a clădirii, construită în stil renascentist. După cel de-al doilea incendiu, din 1920, au rămas intacte doar aripile laterale ale clădirii. Reconstrucția s-a făcut după planurile arhitectului Duiliu Marcu, păstrându-se stilul original numai la fațadele laterale și fațada principală. Sala de spectacole a îmbrăcat stilul neobizantin, caracteristic arhitecturii românești a timpului.
Opera română din Cluj, înființată în 1920, a susținut, până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, nu mai puțin de 599 de spectacole la Timișoara, unde au fost organizate adevărate microstagiuni. De altfel, după Dictatul de la Viena, opera clujeană s-a refugiat la Timișoara, unde a inclus în repertoriul său și lucrări ale unor compozitori bănățeni.
Estrada muzicală timișoreană a rămas cu un gol, după reîntoarcerea operei la Cluj, fiind înființat, în 1945, Teatrul Liric de Operetă condus de Maximilian și Leonard, iar prin Decretul Regal din 30 martie 1946 a fost înființată Opera de Stat din Timișoara. Conducerea instituției a fost încredințată renumitei cântărețe Aca de Barbu, care a reușit în scurt timp să formeze o echipă valoroasă de muzicieni.
Spectacolul inaugural al Operei Romane din Timișoara a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera „Aida” de G. Verdi. Pe scenă, în fata publicului și a înaltei asistențe, dar și prin megafoane, afară în Piața Operei, directorul Aca de Barbu adresa miilor de auditori, următoarele cuvinte: ”Iată visul nostru împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică, pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului și a muzicii — citadelă culturală într-o provincie atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri răsună melodiile duioase ale doinei românești…”
Începând cu 1952, Opera a susținut la Arad, Lugoj, Bocșa, Ceacova, Deva, Hunedoara și Reșița, microstagiuni neîntrerupte, până în 1990, când deplasarea unui colectiv a devenit un efort financiar imposibil de susținut. Din 1953 s-au organizat turnee prin țară la: Craiova, Sibiu, Brașov, Oradea, Târgu-Mureș, Buzău, Galați, Suceava, Satu Mare, Baia Mare, Alba Iulia, București.
O premieră a fost înregistrată la 23 iunie 1964, când a avut loc prima transmisiune de televiziune în direct a unei opere integrale, realizată de Radioteleviziunea Română. Spectacolul difuzat a fost „Bal mascat” de G. Verdi, cu următoarea distribuție de excepție: Nicolae Zaharia — Riccardo, Iuliu Mare — Renato, Marieta Grebenișan — Amelia, Mira Popescu — Ulrica, Elena Botez — Oscar, Mihail Gligor — Tom, Marius Sola — Sam, Mihail Dumitrescu — Silvano, Ioan Jung — judecătorul, dirijor — Mihai Beleancenco.
În stagiunea 1968-1969, a avut loc prima ediție a Festivalului „Timișoara Muzicală”, gândit să devină un important eveniment al anului, la inițiativa muzicianului Nicolae Boboc, dirijor și director al Operei Române din Timișoara. După cea de-a VI-a ediție, festivalul devine anual, iar din 1993 a primit un caracter internațional, păstrat până în ziua de astăzi, anul 2010 aniversând cea de-a 35-a ediție.
”Zilele Muzicii Verdiene”, ”Armonii de toamnă”, ”Clubul iubitorilor de operă” (caracter lunar, inaugurat la 3 februarie 1987, avându-l ca președinte de onoare pe Doru Popovici), concerte — lecție (cu prezentarea operelor ”Rigoletto”, ”Bărbierul din Sevilla”, ”Elixirul dragostei”, ”Motanul încălțat”) și dialoguri ale artelor (1984-1990, caracter permanent, seri de muzică și film) sunt doar câteva dintre evenimentele organizate de Opera Română din Timișoara.
După 1990, viața Operei timișorene a cunoscut un nou avânt. Au fost refăcute unele lucrări, puse în scenă cu mulți ani în urmă, precum „Boema” de Puccini, „Liliacul” de J. Strauss și „Traviata” de Verdi, și au fost înscrise în repertoriul operei titluri noi.
Continuând colaborarea cu regizori și dirijori din țară și străinătate, cu centre culturale și fundații, s-au realizat evenimente deosebite, cum ar fi spectacolele: „Regele Bérenger” după „Regele Moare” de Eugen Ionesco, în colaborare cu Fundația Bérenger (Olanda), opera „Bellida” de G. F de Pauw (redescoperită la 100 de ani de la premiera sa) în colaborare cu Fundația Bérenger (Olanda), și opera „Ibn Sina” de Micheil Borstlab. Această ultimă operă a fost o premieră mondială, o megaproducție, a cărei subiect a fost scris de Ahmad Al Dosari și a reprezentat pentru Qatar și întreaga Peninsula Arabică prima montare a unei opere. Pentru Opera Română participarea la acest eveniment unic a însemnat recunoașterea sa valorică, alături de alți creatori din lumea întreagă.
Din 2000, la conducerea instituției se află maestrul Corneliu Murgu, artist de talie mondială, care întors în țară a revigorat activitatea operei, făcând apel la cunoștințele sale manageriale acumulate de-a lungul carierei sale internaționale.
De la înființarea Operei Române din Timișoara și până în prezent, pe scena lirică timișoreană s-au montat 187 de premiere, în spectacole evoluând și numeroși invitați, artiști consacrați din țară și din străinătate.
Turneele întreprinse în țară și străinătate de colectivul Operei Române din Timișoara au întrunit, înainte și după 1990, atât aprecierea publicului cât și a criticii de specialitate din: Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Italia, Germania, Olanda, Belgia, Elveția, Spania, Portugalia și Qatar.
La 24 noiembrie 2004, i s-a conferit Operei Române Timișoara titulatura de Opera Națională.
Stagiunea Operei Române din Timișoara se desfășoară pe o perioadă de 10 luni, prezentând 100 de spectacole la sediu și în străinătate, cu o frecvență de 8-10 spectacole pe lună. Indicele de utilizare a sălii este de 45% deoarece Opera Română din Timișoara împarte scena de spectacole cu Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, dar și cu Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, constituind prin acest fapt un caz unic în lume.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.