Vulcanii noroioși de la Forocici, între legenda vulcanului ascuns și explicații științifice

Divertisment

La vreun ceas de Timișoara, spre partea de nord a județului, pe o pășune sălbatică, printre pâlcuri de iarbă peste care drumețul necunoscător poate călca fără vreo luare-aminte, intri într-o lume a legendei care duce cu milenii în urmă, până la vulcanul ascuns Zudabara sau ‘Gura Iadului’.

Așa vorbesc sătenii din Forocici despre vulcanii noroioși din satul situat între Seceani și Fibiș, care ‘bolborosește’ atunci când ploaia acoperă ‘căldarea’ crăpată prin care ies necontenit gaze, mai ales bioxid de carbon (CO2).

Gazele sunt degajate în atmosferă prin cele nouă ochiuri bolboroase ce se deschid în crater.

‘Bunicii noștri spuneau că acolo e ‘gura iadului’, pentru că apa nămoloasă bolborosește și face bulbuci. Când se aduna apa de ploaie, cei bolnavi de reumatism mergeau și se scăldau cu picioarele ori cu brațele în nămol și le trecea durerea. Unii, care sunt mai sensibili, aveau amețeli sau dureri de cap’, spun ciobanii locului.

Apa tămăduitoare nu este fierbinte, ci rece, dar face bulbuci din cauza emanațiilor de bioxid de carbon.

Spre deosebire de vulcanii noroioși din zona Buzăului, de la Pâclele Mari și Pâclele Mici, peisajul vulcanilor din Câmpia Banatului este mult mai prietenos, iar dacă nu cunoști bine locul, poți călca pe ‘gura iadului’ fără să bagi de seamă.

‘Vulcanii noroioși de la Forocici nu sunt identici cu cei din zona Buzău, Pâclele Mari și Pâclele Mici sau cu unii din Transilvania, care sunt legați de emisiile de gaz metan. Au o cu totul altă origine. Gazele care sunt emanate sunt CO2, în principal, și sunt asociate cu izvoare minerale. Chiar apa care apare în zonă este minerală, care nu se deosebește prea mult de cea de la Lipova sau aceea din fântânile din Pișchia. În zonele unde sunt, apar niște mici cratere. În anii secetoși, apa seacă complet, dar dacă punem o pungă deasupra lor, ea se va umfla cu aer, ceea ce ne arată că emisia de CO2 este continuă și există independent de existența apei. Nu există fenomenul de bolborosire ca la vulcanii noroioși. Diametrul lor este de circa 3-4 metri, depinde de câtă apă se adună. Nu este un peisaj selenar, iar când e iarbă mare, nici nu se găsește vulcanul’, a explicat, pentru AGERPRES, prof. univ. dr. Petru Udrea, de la Facultatea de Geografie a Universității de Vest Timișoara.

Vulcanii noroioși de la Forocici par să fie destul de tineri, ținând cont de elementele formelor de relief din vecinătate, pentru că acele emisii de CO2 sunt asociate cu niște falii ale structurii geologice de adâncime și ajungând în zona superioară a scoarței, care sunt nisipuri și pietrișuri destul de recente, antrenează și apele subterane, freatice, care se îmbogățesc în CO2 și devin niște borvizuri.

‘Dacă ne legăm de faptul că pe Valea Matca, unde sunt amplasați acești vulcani noroioși, relieful este destul de tânăr, sub 10 mii de ani, e posibil ca fenomenul de vulcani noroioși să fi apărut după ce prin eroziune pârâul Matca s-a adâncit și a erodat elementele de la suprafață și a ajuns într-o zonă unde emisia de gaz a fost mai puternică, astfel încât a putut să fie antrenat și elementul numit apă subterană’, susține profesorul Udrea.

Cât despre activitatea vulcanilor noroioși din Banat, cercetătorul spune că aceștia nu ar fi fost activi niciodată în ultimele milenii. ‘Ultimii vulcani din Banat au erupt în urmă cu un milion de ani; a fost vulcanul Șumigu din Gătaia și cei din zona Lucareț-Șanovița, lângă Topolovăț. Nu avem activitate recentă’, precizează profesorul Petru Udrea.

Cercetătorul este interesat să studieze temeinic zona, pentru că un astfel de demers nu a avut loc până acum, totul rezumându-se la observații de suprafață și la poveștile bătrânilor locului. ‘Intenționez să facem un studiu asupra zonei sub aspect geofizic, după luna noiembrie, să aflăm care sunt elementele care susțin activitatea lor. Vreau să văd, pentru că și eu sunt curios. S-a vorbit și despre acel vulcan ascuns, Zudabara, care ar fi existat acolo’, a mai spus profesorul.

Zona vulcanilor noroioși de la Forocici atrage și turiști, dar puțini, pentru că autoritățile locale și județene nu au fost niciodată interesate să exploateze turistic zona. ‘Am fost acolo și zona se poate include într-un circuit turistic foarte interesant, în apropiere fiind pădurile și lacurile din zona deluroasă Fibiș-Pișchia-Murani. În zona mlaștinilor Murani avem o vegetație foarte bogată, cu numeroase specii de păsări, asemănător Deltei Dunării. Ar trebui cel puțin declarată zonă protejată și transformată în obiectiv de atracție turistică, cu o finanțare europeană, dar încă nu se știu liniile de creditare’, a declarat, pentru AGERPRES, Marian Constantin Vasile, fost vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, actual consilier al primarului Nicolae Robu.

Pe de altă parte, dacă emisiile de CO2 se vor dovedi suficient de benefice asupra stării de sănătate a oamenilor, zona Forocici ar putea deveni una balneară, pentru afecțiunile reumatismale degenerative.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.