Portul Timişoara va fi reînfiinţat, după mai bine de 50 de ani de la sistarea activităţii, printr-o hotărâre a Consiliului Local care se va reuni la sfârşitul acestei luni.
Portul va avea activitatea delimitată, pe tronsonul timişorean al Canalului Bega, de Uzina Hidroelectrică (amonte) până la limita unităţii administrativ-teritoriale a municipiului (aval).
Potrivit documentaţiei care însoţeşte proiectul de hotărâre, portul va fi înscris în lista cuprinzând porturile şi locurile de operare deschise accesului public şi limitele acestora, cu aprobarea prin ordin al ministrului Transporturilor, după avizarea regulamentului portuar aferent de către direcţia de profil.
Pentru valorificarea potenţialului cadrului natural, atât din punct de vedere turistic (amenajare peisagistică, zone pentru agrement), cât şi din punct de vedere economic (deschiderea navigaţiei pe Bega, transport public), municipalitatea Timişoara a dezvoltat proiectul „Reabilitarea infrastructurii publice urbane a malurilor Canalului Bega”, derulat prin POR, pentru care s-au achiziţionat şi cele şapte vaporetto.
„Creşterea preconizată/prefigurată a navigaţiei pe cursuri de apă de interior impune configurarea infrastructurii portuare şi a managementului portuar prin administraţia portuară, care presupun înfiinţarea Portului Timişoara şi a Administraţiei Portului Timişoara. (…) Consider necesar şi oportun aprobarea înfiinţării Portului Timişoara şi Administraţiei Portului Timişoara – Canal Bega”, arată documentaţia propusă de directorul general al Direcţiei tehnice din cadrul Primăriei Timişoara, Culiţă Chiş.
El menţionează între altele că acest Canal Bega reprezintă oportunitatea municipiului Timişoara de punere în valoare a cursului de cale navigabilă în plan local, regional, transfrontalier şi european, deopotrivă, fiind una dintre puţinele căi navigabile amenajate artificial pe teritoriul României. Canalul parcurge întregul oraş pe direcţia SV-NE, constituind de-a lungul timpului o „coloană vertebrală” în jurul căreia s-a dezvoltat aşezarea urbană.
Schimbări preconizate prin înfiinţarea Portului Timişoara se raportează şi la politicile europene actuale, referitoare la transportul de mărfuri şi persoane care converg tendinţei de a transfera volumul transporturilor de pe căile rutiere pe căile ferate ori navigabile, ca soluţii alternative sustenabile, nepoluante sau cu emisii reduse, realizându-se economii de costuri, reducerea poluării şi creşterea siguranţei transportului.
„Transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare prezintă avantaje evidente, întrucât convoaiele de barje împinse pot transporta o cantitate mai mare de mărfuri per unitate de distanţă (t/km) decât oricare alt mod de transport terestru, cu o contribuţie majoră la reducerea traficului rutier. (…). Având în vedere trendul ascendent de dezvoltare socio-economică a zonei, contextul geopolitic favorabil, mobilitatea intermodală, interesul pentru o cale navigabilă facilă şi creşterea eficienţei transporturilor de persoane şi mărfuri la coridorul paneuropean devine pertinentă şi fezabilă ideea reluării navigaţiei pe întreg Canalul Bega”, adaugă Culiţă Chiş.
Canalul Bega face parte din sistemul Rhin – Main – Dunăre (coridorul de transport paneuropean VII Constanţa – Canalul Dunăre Marea Neagră – Dunăre – Main – Rhin – Portul Rotterdam), făcând posibilă legătura între Marea Nordului şi Marea Neagră. Lungimea canalului pe teritoriul românesc este de 44,5 km şi de 74 km pe teritoriul sârbesc, iar tronsonul timişorean este de 10,60 km, cu lăţimea de 30 – 45m.
Atestarea documentară a portului datează din anul 1860, iar din anul 1958 transportul de mărfuri între România şi Serbia a încetat, pentru ca din anul 1967 să fie retrase şi navele de pasageri.
Statutul juridic de cale navigabilă interioară a fost stabilit prin HG nr. 665/2008. AGERPRES
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
